BluePink BluePink
XHost 		Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

1. Poluarea este:

a.       procesul de distrugere a echilibrului biocenotic prin acţiunea microorganismelor;

b.      o acţiune umană cu efecte pozitive asupra mediului:

c.       procesul de modificare a factorilor de mediu prin introducerea în mediu a poluanţilor de tipul deşeurilor rezultate din activităţile umane; 

d.      un proces nedorit care se finalizează prin distrugerea relaţiilor trofice.

 

2. Ecosfera este compusă din:

a-biosfera+toposfera+hidrosfera+litosfera;

b-hidrosfera+atmosfera+biosfera;

c-litosfera+biosfera+sciosfera.

d-hidrosfera+biosfera+troposfera+litosfera (stratul superior).  

 

3. Poluantul este:

a.       un produs al plantelor superioare care are acţiune toxică asupra mediului;

b.      un produs rezultat din activitatea umană care degradează toate componentele mediului, provocând dezechilibre ecologice;  

c.       un deşeu rezultat din activitatea animalelor;

d.      un element al mediului care participă la circuitul trofic.

 

4. Produsele petroliere sunt:

a.       poluanţi biodegradabili;  

b.      poluanţi nedegradabili;

c.       compuşi organici care nu poluează mediul;

d.      compuşi anorganici rezultaţi din ardere care poluează aerul.

 

5. Emisarul este:

a.       un curent de aer care transportă poluanţi;

b.      apă de suprafaţă, curgătoare sau stătătoare, care colectează apele reziduale;  

c.       un zgomot asurzitor ce depăşeşte limita de acceptabilitate;

d.      un individ purtător de viruşi.

 

6. Dezvoltarea durabilă este:

a.       o strategie de dezvoltare pe o perioadă fixă de timp;

b.      o activitate de reducere a poluării aerului, apei şi solului;

c.       o acţiune umană ce are în vedere creşterea economică a sectorului agricol;

d.      o strategie de dezvoltare care asigură necesităţile prezentului fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.  

 

7. Acordul de mediu este:

a.       o lege care impune reducerea poluării mediului;

b.      o activitate de control privind protecţia individuală a ecosistemului;

c.       un act tehnico-juridic care stabileşte condiţiile de realizare a unui proiect din punct de vedere al impactului asupra mediului.   

d.      o investigaţie economică privind existenţa unor fonduri alocate mediului.

 

8. Studiul de impact este:

a.       invesigarea ştiinţifică a cauzelor care au produs o poluare;

b.      analiza modalităţilor de refacere a unui sit polaut;

c.       investigarea ştiinţifică a efectelor ce ar rezulta din relaţia cu mediul a unei activităţi viitoare; 

d.      invesigarea ştiinţifică a unor activităţi care au generat distrugerea mediului.

 

9. Studiul de impact stabileşte:

a.       un set de cauze şi efecte ce vor fi introduse în bilanţul de mediu;

b.      un set de recomandări privind minimizarea efectelor negative asupra mediului ale unei activităţi economice;  

c.       motivul pentru care se impune neacordarea autorizaţiei de mediu;

d.      un plan de măsuri privind depoluarea solului infestat de o societate economică.

 

10. Bilanţul de mediu este:

a.       o procedură de obţinere de informaţii privind cauzele şi consecinţele efectelor negative asupra mediului ale unei activităţi economice; 

b.       o activitate de analiză a factorilor de mediu;

c.       o investigaţie ştiinţifică de stabilire a cauzelor unei poluări provocate în trecut;

d.      o investigaţie de natură economică care stabileşte costurile depoluării.

 

11. Autorizaţia de mediu se obţine doar în urma efectuării:

a.       unui studiu economic privind capacitatea de a acoperi costurile depoluării mediului;

b.      unui bilanţ de mediu;  

c.       unui studiu de evaluare a calităţii aerului şi apei dintr-o societate economică;

d.      unor cercetări privind capacitatea de organizare a unei acţiuni de depoluare.

 

12. Costurile remedierii mediului afectat de poluare sunt:

a.       mai mari decât ale prevenirii poluării; 

b.      mai mici decât ale prevenirii poluării;

c.       aproximativ egale cu cele ale prevenirii poluării;

d.      sunt imposibil de comparat.

 

13. Troposfera este:

a.       zona aparţinând atmosferei cuprinsă între 20 – 50 km de la suprafaţa solului;

b.      zona de la suprafaţa solului în care se dezvoltă biosfera;  

c.       zona de trecere între stratosferă şi mezosferă;

d.      pătura de la partea superioară a atmosferei unde nu există viaţă.

 

14. Transportul auto reprezintă:

a.       o sursă artificială de poluare a atmosferei;     

b.      o sursă naturală de poluare a solului;

c.       o sursă staţionară de poluare a aerului;

d.      o sursă de poluare bacteriologică.

 

15.    Cărbunele este un combustibil:

a.       care produce o poluare redusă;

b.      care prin ardere produce numai bioxid de carbon şi apă;

c.       ce nu mai este folosit pe plan mondial;

d.      care produce mari cantităţi de suspensii â, cunoscute sub numele de “fum”.  

 

16.    Gazele naturale:

a.       ard cu emisii foarte mari de acizi toxici;

b.      dau prin ardere naştere la oxizi de cadmiu (cancerigeni);

c.       au potenţial poluant redus, fiind cei mai curaţi combustibili; 

d.      nu dau prin ardere naştere la bioxid de carbon.

 

17.    Incinerarea gunoiului urban:

a.       nu reprezintă o sursă de poluare;

b.      constituie o sursă de poluare a aerului prin emisia de noxe în atmosferă;   

c.       este un proces care reduce cantitatea de poluanţi lichizi;

d.      nu produce daune atmosferei, ci numai beneficii.

 

18.    Aerosolii:

a.       sunt suspensii lichide dispersate în atmosferă;  

b.      sunt suspensii de ciment prezente în coşurile cuptoarelor de la afbricile de ciment;

c.       sunt compuşi organici solizi insolubili în apă;

d.      sunt poluanţi gazoşi ce difuzează uşor în atmosferă.

 

19.    Ozonul este:

a.       considerat un compus cu efecte benefice asupra plantelor;

b.      un gaz ce nu poate fi detectat în atmosferă;

c.       un poluant al aerului care este acceptat doar în anumite limite în aerul atmosferic;

d.      un compus stabil care nu se descompune decât la temperaturi foarte ridicate.

 

20.    Care din următorii compuşi este emis în proporţia ce mai mare în atmosferă:

a.       amoniac;

b.      monoxid de carbon;

c.       dioxid de carbon; 

d.      hidrogen.

 

21.    Hidrocarburile aromatice policiclice:

a.       au efect toxic asupra culturilor agricole;

b.      sunt poluanţi cu potenţial cancerigen; 

c.       sunt poluanţi care acţionează asupra stratului de ozon;

d.      sunt poluanţi emişi în atmosferă prin arderea gazelor naturale.

 

22.    Efectul de seră reprezintă:

a.       încălzirea scoarţei terestre prin absorţia razelor solare într-un raport mai mare decât cel cu care pământul reflectează aceste radiaţii; 

b.      răcirea solului datorită imposibilităţii razelor solare de a mai străbate atmosfera;

c.       încălzirea atmosferei datorită reţinerii luminii solare la înălţimi foarte mari;

d.      răcirea atmosferei din cauza reflectării razelor solare de catre poluanţi.

 

23.    Utilizarea energiei eoliene produce:

a.       o scădere cantităţii de deşeuri rezultate din agricultură;

b.      o majorare a volumului de noxe rezultate din combustia deşeurilor solide;

c.       o reducere a gradului de poluare biochimică a apelor;

d.      o reducere a efectului de seră prin diminuarea consumului de combustibili fosili. 

 

24.    Smogul este:

a.       rezultatul acumulării de ozon la nivelul păturilor superioare a atmosferei;

b.      o combinaţie de fum şi ceaţă rezultat ca urmare a unor reacţii între dioxid de carbon, ozon şi hidrocarburi nearse;  

c.       un efect al ploilor acide;

d.      o combinaţie între vapori de apă şi mercaptani care provoacă probleme respiratorii.

 

25.    Biocombustibilii sunt:

a.       nepoluanţi, deoarece nu produc noxe;

b.      poluanţi cu grad ridicat de poluare a aerului;

c.       o alternativă pentru combustibilii fosili, deoarece nu produc gaze cu efect de seră; 

d.      poluanţi lichizi care pot fi eliminaţi prin ardere/incinerare.

 

26.    Care este cea mai mare sursă de apă de pe Terra:

a.       calota glacială;

b.      apele subterane;

c.       mările şi oceanele; 

d.      atmosfera.

 

27.    Care sector industrial din România consumă cea mai mare cantitate de apă:

a.       industria chimică;

b.      extracţia petrolului;

c.       industria textilă;

d.      industria termoenergetică.  

 

28.    Metalele grele pot ajunge în apă din următoarele surse:

a.       industria alimentară;

b.      rafinării şi petrochimie;

c.       industria metalurgică; 

d.      agricultură.

 

29.    Degradarea solului se manifestă prin:

a.       reducerea cantităţii de apă disponibilă;

b.      îndepărtarea stratului de humus sau modificarea compoziţiei acestuia; 

c.       dispariţia unor specii care constituiau sursa de hrană a ecosistemului;

d.      apariţia unor micoorganisme ucigaşe.

 

30.    Formarea stratului de humus este:

a.       un proces foarte lent care poate dura secole şi care presupune mai multe etape; 

b.      un proces rapid de descompunere a plantelor moarte;

c.       un proces chimic care are loc sub acţiunea razelor solare;

d.      un proces enzimatic ce are loc în fiecare primăvară, odată cu apariţia plantelor.

 

31.    Despădurirea are ca efect:

a.       reducerea cantităţii de ozon din atmosferă;

b.      creşterea cantităţii de apă din sol;

c.       reducerea noxelor generatoare de ploi acide;

d.      degradarea solurilor ca urmare a creşterii fenomenului de eroziune.  

 

32.    Poluarea radioactivă a solurilor face parte din categoria:

a.       poluării chimice;

b.      poluării fizice;

c.       poluării biologice;

d.      poluării geotermale.

 

33.    Autopurificarea solului apare ca urmare a:

a.       circulaţiei apelor care spală compuşii toxici din sol;

b.      circulaţiei aerului care transportă pulberile cu efect poluant;

c.       acţiunii microorganismelor din sol care degradează reziduurile şi distrug germenii patogeni;  

d.      nu există o astfel de activitate.

 

34.    Poluarea fonică este:

a.       o formă de poluare datorată prezenţei deşeurilor solide în habitatul uman;

b.      o formă de poluare datorată zgomotelor produse de maşini, utilaje, aparatura industrială sau casnică etc.; 

c.       o formă de poluare rezultată în urma acţiunii focului;

d.      nu există o astfel de poluare.

 

35.    Zgomotul are efecte negative asupra:

a.       sistemului respirator;

b.      sistemului cardiovascular şi psihicului;

c.       sistemului locomotor;

d.      văzului.

 

36.    Doza de radiaţii maxim admisă pentru un individ care lucrează într-un laborator cu radiaţii este:

a.       1,5 rem/an

b.      2,5 rem/an

c.       0,5 rem/an

d.      0,3 rem/săptămână.  

 

37.    Rezistenţa organismelor la o doză unică de radiaţii este mai mare la:

a.       mamifere;

b.      păsări;

c.       bacterii; 

d.      insecte.

 

38.    Cea mai mare cantitate de radionuclizi din apele româneşti se află:

a.       în râul Siret;

b.      în lacurile alpine;

c.       în Delta Dunării; 

d.      în râul Prahova.

 

39.    Doza maximă de radiaţii suportată de o populaţie se stabileşte la valoarea la care:

a.       apar efecte severe asupra sistemului reproducător;

b.      dispare minim 50% din populaţia celor mai rezistente specii din grup; 

c.       dispare populaţia în întregime;

d.      dispare primul individ din specia cea mai puşin rezistentă.

 

40.    Cea mai mare cantitate de deşeuri solide produse în România provin din:

 

a.       extracţie şi minerit; 

b.      agricultură şi silvicultură;

c.       construcţii şi demolări;

d.      prelucrarea petrolului.

 

41.    Deşeul ultim reprezintă:

a.       un deşeu care încheie ciclul reciclării;

b.      un material care a rezultat din tratamentele unui deşeu şi care prin natura sa nu mai poate face obiectul nici unui tratament suplimentar pentru valorificarea parţială sau reducerea caracterului său poluant; 

c.       un produs al reciclării care se valorifică ultimul;

d.      un rezultat al prelucrării deşeurilor care are cel mai mic preţ.

 

42.    Gestionarea deşeurilor se face în conformitate cu fişa de evidenţă care stabileşte:

a.       gradul de reciclabilitate;

b.      masa şi volumul;

c.       compoziţia fizică şi chimică; 

d.      interacţiunea cu mediul.

 

43.    Depozitarea deşeurilor reprezintă:

a.       o soluţie neagreată ecologic de eliminare a poluării;

b.      o soluţie optimă de depoluare;

c.       o tehnică ecologică de reducere a cantităţii de deşeuri;

d.      o posibilitate de valorificare a deşeurilor.

 

44.    Depozitarea deşeurilor creează probleme privind:

a.       controlul apelor pluviale, care dizolvă şi antrenează substanţe toxice în sol; 

b.      emisiile de bioxid de carbon;

c.       emisiile de hidrogen cu pericol de explozie;

d.      emisiile de oxizi de azot toxici.

 

45.    Deşeurile banale se depozitează în:

a.       bazine permeabile;

b.      bazine impermeabile;

c.       bazine semipermeabile; 

d.      nu se depoziteză.

 

46.    Rampele de depozitare se construiesc, faţă de marginea aşezărilor umane, la o distanţă de cel puţin:

a.       100 m;

b.      10 km;

c.       100 km;

d.      1000 m.

 

47.    În rampe deşeurile se acoperă cu un strat de pământ fertil ce trebuie să aibă o grosime de:

a.       cel puţin1 metru;

b.      25-30 cm;

c.       cel puţin 60 cm;

d.      cel mult 10 cm.

 

48.    Reducerea volumului de deşeuri depozitate se face prin:

a.       măcinare prealabilă; 

b.      ardere parţială;

c.       ardere totală;

d.      umectare cu apă şi presare.

 

49.    Biogazul este un produs rezultat din:

a.       descompunerea aerobă sau anaerobă a deşeurilor sub acţiunea unor enzime; 

b.      arderea deşeurilor de natură biologică;

c.       oxidarea biochimică a deşeurilor celulozice;

d.      oxidarea deşeurilor vegetale.

 

50.    In BIOGAZ componentul valoros este:

a.       dioxidul de carbon;

b.      oxigenul;

c.       metanolul;

d.      metanul.  

 

51.    Lixiviatele sunt:

a.       fluxuri apoase care străbat stratul de deşeuri şi se  încarcă cu substanţe minerale şi organice; 

b.      fluxuri de gaze ce apar în urma descompunerii deşeurilor;

c.       resturi de deşeuri nedescompuse;

d.      substanţe organice urât mirositoare.

 

52.    Cel mai mic risc de poluare îl reprezintă depozitarea deşeurilor în:

a.       apa mării;

b.      bazine betonate;

c.       mine părăsite; 

d.      subsolul caselor.

 

53.    În urma incinerării unei tone de deşeuri rezultă cenuşa care prin depozitare ocupă:

a.       o suprafaţă de 10 m2;

b.      un volum de 1 m3;

c.       o suprafaţă de 0,1 m2; 

d.      un volum de 10 m3.

 

 

54.    Incinerarea deşeurilor produce compuşi toxici ca:

a.       dioxina; 

b.      dioxidul de carbon;

c.       ozonul;

d.      alcoolul etilic.

 

55.    Cea mai puţin poluantă procedură de eliminare a deşeurilor este:

a.       incinerarea;

b.      eliminarea chimică;

c.       eliminarea biologică;

d.      piroliza.

 

56.    În UE, reciclarea deşeurilor, în vederea recuperării substanţelor utile, reprezintă:

a.       circa 10% din deşeurile colectate anual;

b.      circa 90% din deşeurile colectate anual;

c.       circa 70% din deşeurile colectate anual;

d.      doar 2-3% din deşeurile colectate anual.

 

57.    Care din următorii compuşi toxici poate fi sesizat după miros:

a.       bioxidul de carbon;

b.      hidrogenul sulfurat; 

c.       azotul;

d.      monoxidul de carbon.

 

58.    Pragul de intervenţie reprezintă:

a.       concentaţia de poluant la care se iau măsuri de depoluare;

b.      concentarţia maxim admisibilă dintr-un poluant.

c.       concentaţia de poluant la care se dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului şi impune reducerea concentraţiei poluantului respectiv;  

d.      momentul de oprire a oricărei activităţi poluante.

 

59.    Criteriul “legitimităţii” unui act legislativ reprezintă concordanţa acestuia cu:

a.       legislaţia Uniunii Europene;

b.      legislaţia SUA;

c.       normele de calitate acceptate de societate;

d.      Constituţia şi principiile de drept.  

 

60.    Legislaţia de mediu trebuie să fie:

a.       echidistantă între poluator şi poluat;

b.      permisibilă cu cel ce poate plăti costurile poluării;

c.       flexibilă, în vederea îndeplinirii obiectivelor prezente, cât şi a celor viitoare;

d.      restrictivă cu poluatorul care nu plăteşte.

 

 

61.    Principiul participării populaţiei la protecţia şi ameliorarea mediului înconjurător presupune:

a.       dreptul individului de a fi informat şi educat în legătură cu proiectele şi programele ce vizează relaţia cu mediul înconjurător;

b.      dreptul individului de a propune legi privind protecţia mediului înconjurător;

c.       dreptul cetăţeanului de a participa la activitatea de amenadare a celor care încalcă normele aflate în vigoare;

d.      dreptul cetăţeanului de a fi despăgubit pentru cazurile când poluarea i-a produs daune privind sănătatea

 

62.    Conform principiului “sic utere tuo”:

a.       Poluatorul plăteşte;

b.      Fiecare stat îşi organizează un sistem propriu de control al nivelului de poluare a tuturor factorilor de mediu (aer, apă, sol);

c.       Rezultă obligaţia statelor de a se asigura că activitatea exercitată în limitele jurisdicţiei lor naţionale nu cauzează daune mediului altor state;

d.      statele au datoria de a se informa în situaţii critice.

 

63.  Legislaţia de mediu conţine:

a.       recomandări ale organismelor nonguvernamentale ce au caracter de lege;

b.      acte juridice cu caracter general (legi, tratate, acorduri internaţionale, prevederi administrative) cumulate cu acte juridice tehnice;

c.       instrucţiuni tehnice necesare managementului mediului;

d.      standarde de calitate.

 

64.  În România, reglementarea răspunderii juridice, în domeniul protecţiei mediului, se realizează prin:

a.       Constituţia României;

b.      Carta albă a poluării;

c.       Codul penal;

d.      Legea protecţiei mediului.

 

       65. Pragul de alertă reprezintă:

a.       nivelul maxim admis de lege pentru compuşi chimici deversaţi în mediu într-un interval de 1 oră;

b.      concentraţia de poluant la care se dispune executarea unui studiu de evaluare a riscului;

c.       concentraţia de poluant care avertizează asupra unui impact potenţial de mediu şi care determină declanşarea unei monitorizări suplimentare;

d.      concentraţia de poluanţi care a depăşit cu mai mult de 50% concentraţia maxim admisă de lege.

 

  1. Într-un mediu poluat fonic, limita de suportabilitate la zgomot pentru om este de:

a.       120 db;

b.      90 db;

c.       65 db;

d.      50 db.

 

67. Zgomotele de vecinătate reprezintă:

a.       surse naturale de poluare;

b.      surse artificiale de poluare;

c.       zgomote produse de transporturi feroviare;

d.      zgomote produse de transporturi aeriene.

 

68. Prevenirea ori reducerea zgomotului datorat activităţilor casnice se poate face prin:

a.       măsuri de construcţie a locuinţelor din materiale fonoizolante (BCA, poliflex etc.);

b.      construirea imobilelor de locuit su spatele la stradă;

c.       proiectarea şi achiziţionarea unor aparate electronice casnice silenţioase (frigidere, aspiratoare, maşini de spălat, mixere etc.);

d.      insonorizarea surselor de zgomot cu caracse fonoabsorbante sau fonoizolante.

 

69. Poluarea radioactivă a solului este dată de depunerile radioactive şi depozitarea pe sol a reziduurilor cu izotopi radioactivi de tipul: I 131, Sr 90, Cs 137, Ba 140. Care dintre aceşti izotopi se concentrează în sol în cantitatea cea mai mare:

a.       Cesiul – Cs137;

b.      Bariul – Ba140;

c.       Iodul – I131;

d.      Stronţiul – Sr90.

 

  1. Echivalentul de doză  sau doza biologică efectivă  reprezintă:

a.       numărul de dezintegrări pe secundă;

b.      doza de radiaţie absorbită înmulţită cu factorul de calitate Q;

c.       cantitatea de energie absorbită pe unitatea de masă organică (ţesut);

d.      activitatea unui gram de radiu.

 

  1. Deşeurile puternic radioactive se elimină prin:

a.       îngroparea în formaţii geologice de tip argilos, granit sau sare la adâncimi mai mari de 500 m în puncte suficient de îndepărtate unul de altul, pentru a limita încălzirea rocilor;

b.      îngroparea la adâncimi relativ mici în formaţiuni argiloase;

c.       îngroparea la cca 100 m în sedimentele argiloase de pe fundul Atlanticului, adâncimea apei fiind de min. 5000 m,

d.      compactizarea în beton sau sticlă topită şi apoi închiderea lor în containere de oţel ermetice.

 

  1. Procedeele de purificare a emisiilor gazoase depind de:

a-      gradul de impurificare a fluxului gazos;

b-     natura impurităţilor ce trebuie îndepărtate;

c-      greutatea particulelor;

d-     densitatea particulelor sau numărul lor într-un volum dat.

 

  1. Troposfera reprezintă:

a-      zona superioară a atmosferei unde se petrec reacţiile de degradare a stratului de ozon;

b-     acea parte a ecosferei în care trăiesc majoritatea vieţuitoarelor;

c-      zona inferioară a atmosferei ce se întinde până la o altitudine de cca 8 km în dreptul regiunilor polare şi de 17 km deasupra Ecuatorului;

d-     un termen care defineşte calota sferică aflată între Tropicul Racului şi Tropicul Capricornului (TROPO+SFERA).

 

            74. Sursa cea mai importantă de poluare a aerului, datorată proceselor de combustie, este reprezentată de:

a-      incinerarea gunoiului urban;

b-     industria materialelor de construcţii;

c-      centralele termo-electrice;

d-     industria metalurgică.

 

            75. Capacitatea de adsorbţie a unui adsorbant depinde de:

a-      mărimea şi structura porilor;

b-     viteza de curgere prin strat;

c-      umiditatea mediului;

d-     forma şi modul de aranjare al particulelor.

 

  1. După provenienţa poluanţilor, sursele de poluare a apei sunt de următoarele tipuri:

a-      surse de poluare organizate;

b-     surse de poluare simultane;

c-      surse de poluare neorganizate

d-     surse de poluare discontinue.

 

  1. Limita admisibilă pentru CONSUMUL BIOCHIMIC DE OXIGEN (CBO5) în apele uzate este de:

a-      50 mg/l;

b-     100 mg/l;

c-      80 mg/dm3;

d-     60 mg/dm3.

 

78. Un kilogram de sol conţine:      

e.       0,95 kg de substanţe minerale;

f.        0,50 kg de substanţe minerale;

g.       0,78 kg substanţe minerale;

h.       0,18 kg apă (substanţe dizolvate).

 

79. Sursa principală de poluare a solului o constituie:

a.       reziduurile;

b.      radiaţiile;

c.       apa pluvială;

d.      pulberile rezultate din eroziune.

 

80. Infiltrarea în sol a apelor contaminate cu agenţi poluanţi atmosferici constituie o formă de poluare:

a.       directă;

b.      indirectă;

c.       succesivă;

d.      nu constituie o formă de poluare a solului.

 

81. Poluarea solului cu benzină conduce la formarea unui corp de impregnare din care:

a.       o parte se descompune în hidrocarburi uşoare;

b.      o parte se îndreaptă spre atmosferă, sub formă de vapori;

c.       o parte revine la suprafaţă în stare lichidă;

d.      o parte se îndreaptă spre acvifer prin solubilizare progresivă.

 

82.  Procesul de incinerare (ardere) a deşeurilor este:

a)      exoterm;

b)      izoterm;

c)      autoterm;

d)      endoterm.

 

83.  Produsele petroliere reziduale (deşeurile) din rafinării pot provoca:

a)      poluarea aerului;

b)      poluarea apei;

c)      poluarea solului;

d)      poluarea fonică.

 

84.  Sursele de poluare a solului în rafinării pot fi:

a)      procesele de combustie;

b)      instalaţiile tehnologice;

c)      turnurile de răcire şi bazinele separatoare cu suprafaţă deschisă;

d)      parcurile de rezervoare;

e)      rampele de încărcare – descărcare.

 

85.  În cazul depozitării reziduurilor foarte toxice, stratul de pământ fertil ce le acoperă trebuie să aibă o grosime de:

a)      cel puţin 60 cm;

b)      cel mult 30 cm;

c)      cel puţin 25 –30 cm;

d)      nu se acoperă, ci se îngroapă la adâncimi de cel puţin 1 metru.

 

86.  Eliminarea biologică presupune îndepărtarea deşeurilor prin:

a)      arderea lor în incinerator;

b)      fermentaţie;

c)      tratare cu inertizanţi chimici;

d)      tratare cu inertizanţi fizico-biologici.

 

87.  Detectarea operativă a agentului poluant prin simţuri implică:

a.       existenţa unor concentraţii ridicate ale substanţei cercetate pentru a fi uşor decelată;

b.      necesitatea ca acestea să fie excitate la concentraţii cât mai reduse ale agentului poluant, pentru a nu periclita sănătatea personalului implicat în asemenea analiză;

c.       plasarea corespunzătoare faţă de sursa de poluare pentru a nu fi influenţaţi;

d.      existenţa unor poluanţi uşor decelabili prin gust sau miros.

 

88.  Metoda indicatorilor biologici se aplică, în special, pentru:

a.       caracterizarea apelor poluate;

b.      analiza organoleptică a solurilor poluate;

c.       caracterizarea tipurilor de deşeuri ce poluează atmosfera;

d.      obţinerea de informaţii privind tipul poluantului gazos existent într-un sit industrial.

 

89.  Momentul de prelevare a probelor se corelează cu:

a.       perioada de stagnare industrială pentru a nu influenţa rezultatele din cauza emisiilor curente;

b.      momentul în care condiţiile atmosferice sunt stabile şi nu induc modificări în prelevare;

c.       perioada de activitate industrială sau publică ce generează noxa respectivă, precum şi cu condiţiile atmosferice critice;

d.      condiţiile atmosferice critice, pentru a stabili exact repartiţia poluanţilor în mediul înconjurător.

 

90.  Ultramicroanaliza operează cu probe de substanţe:

a.       mai mici de 1 mg;

b.      mai mici de 1 g;

c.       mai mari de 1 mg, dar nedepăşind 10 mg;

d.      nu are imoprtanţă cantitatea de probă, ci gradul de precizie al măsurării (>99%).

 

91.  Polarografia face parte din categoria:

a.       metodelor optice de analiză;

b.      metodelor radiochimice de analiză;

c.       metodelor cromatografice de analiză;

d.      metodelor electrochimice de analiză.

 

92. Biotopul este reprezentat prin:

a-      totalitatea factorilor abiotici dintr-un sistem, fiind mediul de viaţă al unei biocenoze;

b-      totalitatea factorilor biotici şi abiotici dintr-un ecosistem;

c-      locul de viaţă al unei populaţii;

d-      substratul geologic al ecosistemului.

 

93. Biocenoza este:

a-      componenta vie a biotopului;

b-     componenta organică a biotopului;

c-      componenta vie a ecosistemului;

d-      o însumare de populaţii legate prin selecţie naturală.

 

94. Ecosistemul este un sistem complex alcătuit din:

a-      consumatori, producători şi descompunători;

b-     mai multe populaţii aşezate într-un biotop;

c-      biocenoza şi biotopul corespunzător acesteia;

d-     mai multe ecotipuri.

 

95. Contaminanţii sunt:

a-      poluanţi constituţi din radiaţii nocive;

b-     substanţe lichide care afectează mediul acvatic;

c-      poluanţi gazoşi;

d-     poluanţi constituiţi din viruşi, bacterii patogene sau din diferite componente aparţinând materiei vii (enzime, substanţe alelopate etc.).

 

 

96. Mediul ambiant reprezintă:

a-      spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea comunităţile umane;

b-     ansamblul factorilor naturali - fizici, chimici, biologici şi sociali - creaţi prin activităţi umane, care sunt în interacţiune şi influenţează echilibrul ecologic determinând condiţiile de viaţă pentru fiinţele vii;

c-      totalitatea vieţuitoarelor existente într-un anumit areal;

d-     compexul de factori fizico-chimici şi biologici care ne înconjoară şi fără de care viaţa nu este posibilă.

 

97. Factorii antropici sunt rezultatuli acţiunii:

a.       plantelor;

b.      animalelor;

c.       omului;

d.      soarelui şi lunii.

 

98. Concentaraţia masică a unui poluant de 1 ppm (parte pe milion) reprezintă:

a.       valoarea de 1 gram poluant la 100 grame analizate;

b.      valoarea de 1 gram poluant la 1000 grame analizate;

c.       valoarea de 1 miligram poluant la 1000 grame analizate;

d.      valoarea de 1 miligram poluant la 100 grame analizate.

 

99. Toxicitatea reprezintă:

a.       capacitatea unei substanţe de a produce o stare de euforie omului;

b.      capacitatea unei substanţe de a produce alterarea stării de sănătate a omului;

c.       atacarea unui material de către o substanţă;

d.      afectarea plantelor de lipsa unei substanţe.

 

100. Freonii sunt compuşi care:

a.       provoacă producerea smogului;

b.      se obţin prin arderea carburantului Diesel;

c.       atacă şi distrug microorganismele din sol;

d.      atacă şi distrug stratul de ozon.